JOLLY IN TINUTUL STRALUCIRII

Jolly astepta cu multa nerabdare propria sa nastere. Stia ca urmeaza sa se nasca in Tinutul Stralucirii....

….O lume pe care astepta cu nerabdare sa o cunoasca, dar de-ndata ce clipi pentru prima oara , tot ce zari in jur era doar o lumina puternica argintie. Incerca sa stranga in palme acel argintiu dens din jurul sau, dar nu simti ca ar fi prins ceva in pumn…Privi in sus, privi in jos, la stanga si apoi la dreapta, isi roti capul in toate directiile, apoi facu ochii mici, cautand sa cuprinda mai atent orizontul, insa, cu toata straduinta, argintiul care-l impresura de pretutindeni nu putu fii nici mai mult nici mai putin argintiu decat era deja. Cu ambele maini incerca sa dea intr-o parte si in cealata perdeaua din fata sa, reusi de altfel cu usurinta, dar inaintea-i se intinse larg si cuprinzator aceeasi lumina orbitoare.
,,Trebuie ca nu-i nimic de vazut, isi spuse . Se poate sa fie doar ceva de inteles…Se poate?,,
Inca o clipa cugeta ,vorbind apoi din nou cu sine :
,,Aici nu-i nimic de inteles! Doar straluceste! Daca straluceste, ce altceva ar mai putea stii sa faca? Am sa ma ridic, sa ma plimb putin, chit ca mai mult de atat nu ar mai fi nimic de vazut. Poate ca asta-i rostul aici…Rostul ? Oriunde te-ai duce , e tot aia…Stand in mijlocul stralucirii nu ai cum sa gresesti, nu poti strica, nu poti alege, nu poti face mai mult sau mai putin, nici mai bun si nici mai rau..dar asta are sens? Nu poti sa fii prezent si nu esti nici absent….adica nu poti sa participi !,,

Nemaiputand suporta acest coplesitor nonsens si in ciuda lipsei totale de perspectiva, nesperand in vreo descoperire altfel decat ceea ce cunoscuse deja, Jolly se ridica sa faca totusi cativa pasi. Dar nici nu apuca bine sa faca primii pasi si o voce firava strabatu vazduhul argintiu.
,,Cată(cauta) de vezi pe unde mergi!,,
Jolly privi nelinistit in toate partile. Incercă primul sentiment de mahnire…Mahnire amestecata cu furie si imediat prima senzatie de neputinta. Furie impotriva acelui vazduh argintu care-i descoperea lin(cate putin, incet) absurdul. Absurdul i se pare insa insuportabil.
,,Cine esti? Ce esti? Cu ce te am deranjat ?,,
Rostind intrebarile una dupa alta, Jolly intelese ca se adreseaza altcuiva, ceea ce pana in clipa de fata nu stia ca se poate.
,,Cu mandria ta nesabuita cu care treci prin lume! raspunse vocea. Suntem si noi ceilalati pe aici !

,,Dar unde ? In tinutul meu nu exista nimic altceva decat stralucire.,,

,,Stralucire trebuie ca-i in capul tau, noi toti ceilalti suntem multi si, din cate stim , stralucirea-i doar o poveste despre ceva care arata in toate felurile si in nici un fel. Uite ! Prietenul meu, aici de fata, spune ca acesta arata ca ceva care nu exista!

,,Dar tu? Cum te numesti de spui ca nu esti stralucire ?… intreba Jolly uimit peste masura.,,

,,Eu ma numesc Fir de Iarba.,,

,,Si cum arati ?!

,,Ce-ntrebare ! Auziti ! Cum sa arat?!… Sunt verdeeee ! Sunt subtire si nespus de firav, dar dorm totusi sub cerul liber si am multi prieteni asemeni mie. Peste noi vin ploile, vanturile, zapezile, soarele arzator..si multi…multi …asa ca tine…in fine…Vin ce sa mai…,,

Jolly asculta cu multa atentie.

,,dar prietenul tau , cel care a spus acea traznaie cum ca nu exista stralucire, el cum se numeste?!

,,E tot un fir de iarba care pare a fi la fel ca mine , dar nu e! El a cautat stralucirea si tocmai de aceea stie ca nu exista!,,

Tocmai atunci o alta voce rosti:

,,Bineinteles ca exista ! Eu sunt mai inalta decat voi, semn limpede ca voi ajunge la ea…desigur intr-o zi, ca nu se ajunge asa cu una cu doua …,,,

Jolly asculta cu sufletul la gura si decum(imediat ce) vocea inceta intreba nerabdataor:

,,Acum cine a vorbit?,,

,,Ia ! O floare visatoare! Ea inca de cum se trezeste numai la asta se gandeste. Da dumneata cine zici ca esti? Te vad asa grozav de chipes, calcand mandru printre noi toti, mai exact strivindu-ne, parca nu am exista. Ce-i drept si spunea-i intr-un fel ca() nu existam. Chit ca pari bland la vorba ….Mai mai…,,

,,Eu sunt Jolly, locuiesc pe Taramul stralucirii, aici totul in jur e doar stralucire, nimic altceva nu exista.,,

,,E doar un nebun !,, …spuse Firul de iarba, parand a vorbi cu altcineva.

,,Ba nu-i nebun deloc,…rosti floarea hotarata. Uitati-va la el cat s-a inaltat si ce falnic paseste.

Intre noi ,de la el stralucirea trebuie ca se vede cel mai aproape.,,

Mai multe fire de iarba se pornira a vorbi in acelasi timp. Toate erau furioase si indignate. Doar unul singur spuse luand apararea florii:

,,Dati-i pace biete-i flori si chiar bietului nebun ! E visul lor sa straluceasca ! Cu ciuda spuneti, nu exista! Voi nici macar puteti visa ….Si care-i treaba voastra?!,,

,,Ei asta-i buna! E nebuna! Si tu ! nebun in doua bete! Ce stai asa uimit si asculti? Atatea azi ne trebuiesc….Si ei…? Doar de prostii vorbesc ! Se vede clar, nu-i o zi buna…Din nou o luam de la inceput!

Jolly asculta buimacit. Cauta sa priceapa de unde vine harmalaia din jur, se suci , se rascuci, dar lumea din jurul sau ramasese neschimbata. Aceasta neputinta de a intelege devenea tot mai chinuitoare.

In linistea care se lasase se auzi un suspin prelung.

,,Ce a fost asta ? intreba Jolly,,

,,Ce a fost? se rasti primul fir de iarba. Un moft ! O toana ! un hatar ! Vreau apa ! Soare ! Vreau lumina! Vreau ghimpii astia sa dispara ! Si iata ! Doamna cea frumoasa, ei doar de stralucire-i pasa ! de parca azi de ar straluci, udata ea cu stele ar fi ! Offff !!!! Spun …ca lumea e nebuna….Si asta este chinul ei….,,
Trist si nedumerit, aproape pierdut, intr-un nonsens coplesitor, Jolly se aseza din nou. Vorbi incet, ca pentru sine:
,,Eu am, dar nu stiu cum pot oferi…,,
,,Ce ai nebun fara pereche?! Nici tu nu pari a stii vorbi.,,tuna iarasi primul fir de iarba.
,,Eu am atata stralucire, ca ea pe toti i-ar multumi.,,
Dar firul ierbii furios, iar prinse a se rasti:
,,Uitati vorbeste iar prostii!
Jolly tacu obosit. Era trist peste masura. O clipa se intreba, daca nu ar fi fost mai fericit, nedorindu-si sa se nasca in acel tinut. Doua lacrimi se scursera pe obrajii lui. Urma o clipa de liniste care lui Jolly ii paru nesfarsita.
Chiar atunci o voce pe care nu o mai auzise si care parea a veni de la mare departare rosti indoielnic si pe un ton linistit.

,,Cand ploua ies si eu sa spun…E limpede tot ce s-a spus. In mintea voastra capat n-are….Nebunul e cel mai presus, el stralucire multa are! Pe el il plac ca …se INTRISTEAZA…si multe ar avea de spus! Dar calca fara asemanare, pe un morman de presupusi..,,
Din nou linistea paru a nu se mai sfarsi.
,,De vii ca sa ma vizitezi, tu stralucirea ai sa ti vezi….,,
Jolly ridica privirea cautand cu disperare…
,,O râma sunt ! Ai sa ma vezi! Tu sapa sub piciorul tau !,,
Fara sa mai astepte o clipa, gandindu-se doar ca de-ndata ce va urma sfatul ramei va vedea si altceva in afara de stralucire, Jolly incepu sa sape cu degetele in stratul dens de sub talpa piciorului. Repede simti ceva rece urcand pe degetul sau. Un fir subtire si de alta culoare se misca in imensitatea argintie.
,,Pe aici ,acum poti strecura,
Ceva din stralucirea ta.
Cu atat cu cat mai mult vei da,
In jur ti se va lumina.
Nicicand nu o vei termina…
Ei ! Iata stralucirea ta!,,
Pentru prima data de cand se nascuse , Jolly zambi.